Pamântu nu-i al nost, da noi sântem ai pamântului. Că pamântu ne-o facut oamini, şî pamântu ne-o facut on neam. Cân ne batem gioc de pamânt, ne batem gioc de mama noastă dintăi. Şî de toţ ahăia de l-o muncit şî aparat cu sânje şî sudoare. Şî de oasăle lor care să hodine te miri pe unie. Şî cân îl vindem, ne vindem parinţ şî moş stramoş.
Făra pamânt, sântem ai nimarui.

Să nu fie Căderea însăși neputința de a vedea că ne aflăm în Paradis?

sâmbătă, 1 februarie 2014

Parâng

















duminică, 26 ianuarie 2014

Și măgarii plâng câteodată...


joi, 2 ianuarie 2014










joi, 26 decembrie 2013














luni, 23 decembrie 2013

Moș Crăciun


  • În urmă cu trei ani, mi se pare, la Pițărăi, când Primarele de Petrila a mai cumpărat niște voturi la Jieț, oferind unor momârlani câte 100 de lei din partea Primăriei, regretatul Nea Șonică a cuvântat:
    - Domnul Păducel s-a transformat în Moș Crăciun.
    Din păcate, cum îi e obiceiul, doar s-a prefăcut. 
  • Mâine dimineață se va preface din nou. Că e Moș Crăciun. În restul zilelor din an, se preface că e om.

Update dimineața de Ajun.

Pițărăii s-au consumat. Adică partea importantă. Cum care? Aia în care Oamenii Politici, binefăcătorii noștri, au făcut o mult așteptată baie de mulțime. Că, de la ultima ocazie, începuseră să pută. Apoi, cum le șade bine, au făcut o poză de grup. Din păcate, omul cu mitralieră care trebuia să-l însoțească pe fotograf, nu s-a trezit la timp ca să ajungă la Pițărăi.

Pe cei care n-au apucat să fie sărutați de Iuda... Scuze, m-am lăsat dus de val, era la Nedeia de Paști. Cei care n-au apucat să treacă pe la Irod, o puteți face după-amiază, în Andronești. Așa e tradiția, magii tre să treacă pe la Păducel. După care el să se poată ocupa să distrugă viitorul copiilor din localitate.

vineri, 20 decembrie 2013

Amintiri din Epoca de balAur

  • Cum e posibilă o R-evoluție?

    În urmă cu 24 de ani, în București se trăgea. Niște inși la un balcon strigau în portavoce: Nu mai trageți!Nu mai trageți! Vedeam la Tv cum trec gloanțe prin aer și mă întrebam, naiv, cum naiba mitralierele ălea nu secerau mulțimea să pice rânduri-rânduri, cum naiba niciun glonț nu făcea liniște în Balcon.
    Asta i-aș întreba acum pe Caramitru și pe Dinescu și pe toți actorii de reality show care s-au perindat pe scena aia, cum de n-au aterizat ei ...primii într-o groapă comună...
    A fost, deci, Revoluție?
    Dacă voiau 10 oameni din Securitate, curățau Bucureștiul în jumătate de zi.
    Alo, ați uitat că nu mai era 1848, când oștile aveau puști de unică folosință?

    Mă gândeam astăzi cum ar fi posibilă o adevărată Revoluție. Și mi-am dat seama că ea ar fi posibilă, ca și în 1989, doar printr-o lovitură de stat pe care să avem norocul s-o facă, de data asta, băieții buni. Ei să instaureze vreo 15 ani de dictatură a dreptății, ca să fie siguri că acei copii de 7 ani la momentul preluării puterii, ajung la 22 de ani liberi cu adevărat.

    Dacă ieșim acum destul de mulți în stradă cât să provocăm alegeri anticipate, ne trezim cu un nou Parlament în care, ca și acum 90 % sunt tâlhari. 80% aceiași ca acum. Iar acel nou Parlament va avea legitimitatea Revoluției, cum are USL-ul de azi legitimitatea celor 7,5 milioane de români.

    Nu vă grăbiți să-mi spuneți că sunt pesimist. Trăiesc într-o localitate care are de 5 mandate consecutive același Primar care în 89 era Prim Secretar, absolvent magna cum laude al Universității de Monștri Sacri Ștefan Gheorghiu.
    Cum ar veni, Ceaușescul nostru n-a murit, trăiește bine-mersi, e reales continuu, și va fi reales până (n-avem norocul ăsta) crapă.
    Dacă n-am plecat încă, în ciuda hărțuirilor securiste ale agenturii locale, înseamnă că sunt optimist.
    Dar nu pot crede (deși sper) într-o schimbare democratică de la un popor care îl va ridica în curând pe toarșu Iliescu la rang de Lenin și care va institui, prin referendum, jurământul de investitură al parlamentarilor, miniștrilor și președintelui, cu mâna pe Sfintele Moaște Iliescene, depuse la loc de cinste în Catedrala Neamului.

duminică, 15 decembrie 2013